Gheorghe Apostol, şi nu Ceauşescu, trebuia să conducă România!

Dacă la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, în martie 1965, lucrurile s-ar fi petrecut conform dorinţei acestuia, Gheorghe Apostol ar fi trebuit să-i devină urmaş la conducerea PCR. Ambiţia lui Nicolae Ceauşescu şi calculele altor “grei” ai partidului, în frunte cu Ion Gheorghe Maurer, au schimbat însă decizia lui Dej. Şi soarta ţării. Ceauşescu a preluat conducerea, în timp ce Apostol a fost marginalizat şi îndepărtat din sfera puterii. El a murit zilele trecute, la vârsta de 97 de ani.
Născut la 16 mai 1913, în comuna gălăţeană Tudor Vladimirescu, Gheorghe Apostol a intrat de tânăr şi în vâltoarea muncii, dar şi în rândurile comuniştilor români. Încă din 1927 l-a cunoscut pe Gh. Gheorghiu-Dej, care lucra ca electrician la Atelierele CFR din Galaţi, unde muncea şi Apostol. Deşi acuzat mai târziu că ar fi fost prea moale pentru un adevărat lider comunist, Apostol, după cum mărturisea el însuşi, era iute la mânie şi nu se sfia să se ia la bătaie pentru orice nedreptate făcută lui ori colegilor săi de muncă. În 1934 devine membru al Partidului Comunist din România şi cam tot atunci e arestat prima oară. Până în august 1944, petrece, în total, aproape 9 ani prin temniţe, inclusiv la Doftana, unde îl cunoaşte şi pe Ceauşescu. “Mi-a făcut o impresie rea, era un om foarte arogant (…) îngâmfat, nu admitea discuţii contradictorii pe nici o temă. Socotea că el este mai superior decât noi”, declara Apostol într-un interviu din Jurnalul Naţional. Dar încă nu venise vremea lui Ceauşescu.\


A condus Partidul Muncitoresc
Preţuit de Dej, Apostol ajunge, după 1945, în conducerea Partidului Muncitoresc Român. Dar şi preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii. Apoi, primvicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, în două perioade, 1952-1954 şi 1961-1967. Pentru un an şi jumătate, între aprilie 1954 şi octombrie 1955, devine chiar primul om din partid, cu aprobarea lui Dej, ca prim-secretar al Comitetului Central al PMR. Practic, era pregătit de Dej să-i urmeze la conducere, după moartea sa. Dar în martie 1965, când Dej a decedat, Ceauşescu a reuşit să-i convingă pe alţi lideri comunişti, în frunte cu Maurer, că el e cel potrivit pentru a-i succede la conducere. De-acolo, soarta României, dar şi a lui Apostol s-au schimbat. Treptat, a fost marginalizat în interiorul partidului şi trimis la “munca de jos”.

Aceasta avea să însemne posturile de director al Rezervelor Statului, apoi, între 1977 şi 1988, de ambasador în Argentina şi în Brazilia. Întors în ţară, iniţiază şi semnează, alături de alţi foşti demnitari comunişti, celebra “Scrisoare a celor şase” din martie 1989, un document ce îl critica aspru pe Ceauşescu, Apostol fiind anchetat şi pus sub arest la domiciliu. În două rânduri l-a acuzat pe Ceauşescu de tentativă de asasinat, considerându- l vinovat pentru două accidente suspecte de maşină, în 1967 şi 1972. “Erau organizate de Ceauşescu, pentru a mă lichida. În ultimul accident, soţia a suferit 26 de fracturi, una la coloana vertebrală şi numai o minune a salvat-o”, declara Apostol, acum câţiva ani.
A fost însurat de trei ori şi a avut trei copii

«Nu l-a mai băgat nimeni în seamă»
![]() | ![]() |
Relaxaţi şi împăcaţi cu trecerea la cele veşnice a tatălui lor, cei trei copii ai fostului lider comunist Gheorghe Apostol, 97 de ani, l-au condus, ieri, pe ultimul drum. “A trăit ultimii douăzeci de ani măcinat de modul în care ţara aceasta se duce de râpă! Nimeni nu a venit să-i ceară un sfat sau o părere, deşi el voia o reformă a ţării cu mult înainte de Revoluţie. Îi suntem recunoscători soţiei sale, fosta soprană Adriana Codreanu Apostol, care l-a iubit şi îngrijit pe tata până în ultima clipă. Ea nu a venit la înmormântare pentru că e foarte bolnavă”, ne-a spus fata cea mică, Sanda Apostol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu